Nu te-ndoi, ci crede că după orice nor
e-un soare și mai dulce, e-un rod și mai cu spor.
Nu norul este veșnic, ci soarele e-acel
ce-nvinge și rămâne atotputernic el.
Mormântul meu cu ziduri negre,
cu patru schelete de fier,
cu șapte gratii ruginite
și-un strop îndepărtat de cer...
Ca umbra fioroasă a solului osândei,
se lasă grea noaptea din zările pustii
cu noi torturi să roadă scheletele flămândei
mulțimi de viermi ori oameni înmormântați de vii.
Se cerne printre gratii zăpada viscolită
precum se cern pe tâmple șuvițele-argintii,
precum se cern pe suflet din viața răvășită
regretul și tristețea apusei bucurii.
O, îngeri prea iubiți ai serii,
ai visului și-ai amintirii,
vă cheamă-n seara Învierii
uitații fii ai pătimirii!
O, om! … ce mari răspunderi ai
de tot ce faci pe lume!
De tot ce spui în scris sau grai,
de pilda ce la alţii-o dai,
Din cea mai adâncă și mai grea-ncercare,
și din locul cel mai greu și-apăsător,
și din cea mai neagră noapte de-ntristare,
Te chemăm, o Doamne, vino-n ajutor!
La ferestre cu zăbrele
inimi frânte-n lanțuri grele
se ridică și se-nchină
spre Iertare și Lumină...
N-am fost ispravnicu-nțelept pus peste-averi cuprinse,
scriind puțin să pot da mult la cei cu mâini întinse,
- Ci mult scriind am dat puțin. Iar cei ce mă căutară
s-au depărtat dezamăgiți că n-am fost ce-așteptară.
Cu ce-ai ieșit din flăcări mai bun decât erai
când ai intrat în marea și ultima-ncercare?
Sfârșind cu tine însuți eroica-nfruntare,
cu ce-ai rămas din toate,
