N-am fost ispravnicu-nțelept...
N-am fost ispravnicu-nțelept pus peste-averi cuprinse,
scriind puțin să pot da mult la cei cu mâini întinse,
- Ci mult scriind am dat puțin. Iar cei ce mă căutară
s-au depărtat dezamăgiți că n-am fost ce-așteptară.
Și n-am fost înger înțelept cu aripi diafane,
s-aduc la cei ce m-adorau râvnite-averi profane,
- Ci înger cu aripi de lut, ce-n zborul către soare
plătesc și visul cel mai scurt c-o trudă zdrobitoare.
Și n-am fost floare răsărind din gras pământ de seră
ci-odraslă din pământ uscat, trudită și stingheră.
- De-aceea rodul meu sărac e plin de-amărăciune
și tot ce are bun în el e-un strop de rugăciune.
Traian Dorz, Istoria unei jertfe, Vol. III, Rugul. Testamentul meu. Jurnalul meu. Memoriile mele. Spovedania mea. Mărturii despre jertfele și biruințele Oastei Domnului, din anul 1948, până în anul 1976, Editia 3, Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2007, p.336.
Alte poezii de Traian Dorz
Adaugă un comentariu
Comentarii
Nu există comentarii.