Sergiu Mandinescu, între povara reeducării și refugiul în poezie
Ajunsesem într-o cameră mare și aglomerată, plină cu oameni pe care nu-i mai văzusem niciodată.
După câteva zile aveam să înțeleg mai bine compoziția umană a camerei. În mare parte, noii mei confrați erau oameni în vârstă, cu studii medii, cu condamnări mai mari ori mai mici; o masă eterogenă care nu-mi spunea mare lucru.
Am avut totuși marea bucurie, ca după câteva zile, să fie adus ...