Atunci când Te-am aflat pe Tine
de toate eu m-am lepădat,
eram în sfânta-mi sărăcie
dumnezeiește de bogat.

Atunci când Te-am aflat pe Tine
tot sufletul mi-era vrăjit,
plângeam ca-n cea mai grea durere,
așa eram de fericit.

Atunci când Te-am aflat pe Tine
așa o zi de rând era,
dar n-am pe lume sărbătoare
mai fericită decât ea.

Atunci când Te-am aflat pe Tine
eram atât de vinovat,
dar ca pe cel mai fără vină,
așa cu drag m-ai sărutat.

Atunci când Te-am aflat pe Tine
nici nu simțeam că merg pe jos,
părea că zbor prin întuneric,
așa era de luminos.

Atunci când Te-am alfat pe Tine
al primăverii vis era,
dar ca-ntr-un mijloc greu de iarnă,
atât belșug de flori ningea.

Atunci când Te-am aflat pe Tine
eu am simțit că sunt bogat,
dar nici atunci, nici azi, Iisuse,
nu știu cât sunt cu-adevărat.