Mă leg cu legământ cumplit
să nu mai fac cum am făcut
să nu mai tac ce-i de vorbit
să nu vorbesc ce-i de tăcut.

Să nu mai cruț ce-i de lovit
să nu lovesc ce-i de cruțat
să nu mai lepăd ce-i sfințit
să nu sfințesc ce-i lepădat.

Să nu mai fiu nici lăsător
nici blând cu nici un duh străin
c-acestea numai spre omor
și prăpăd și ruină vin...

În părtășie „bun venit”
grăbit la nimeni să nu spun
pe nimeni mâinile grăbit
nici inima să n-o mai pun.

Năpârci la sân să nu mai strâng
nici taina s-o mai spun ușor
am plâns de-ajuns, - să nu mai plâng
iubiți uciși de-otrava lor.

...Căci nu un hoț ne-a jefuit,
nu ne-a străpuns un braț păgân
și nu vrăjmașii ne-au zdrobit
ci „frați” vicleni crescuți la sân.