Am îngropat un înger drag
– pe cel mai drag vieţii mele...
Pe albul sufletului steag
o mare cruce neagră trag
şi-o-ngrop în lacrimile grele...

La harfa inimii s-a rupt
chiar coarda cea mai minunată;
îmi arde sufletul şi lupt
să nu mă-ngroape dedesubt
o jale nemaiîncercată.

...Te-ai rupt, amăgitoare stea,
îndoliind în prăbuşire
frumosul cer ce-ncununa
în nimb senin icoana ta
cu-o mare, unică iubire.

O, cum să cred c-am fost minţit
şi moartea e adevărată?
...Îngrop cu sufletul zdrobit
tot ce-a purtat şi ce-a simţit
o părtăşie sfâşiată.