Te-am așteptat cu-ndurerare
atâta timp să-ntorci căit
spălând cu lacrimi de-mpăcare
păcatul ce te-a despărțit.

Dar n-ai voit să-ntorci cât încă
în calea ta priveam din prag
și cât iubirea noastră-adâncă
te-ar fi primit cu-ntâiul drag.

Azi rând pe rând se sting și-acele
dureri ce ne-ai pricinuit
doar mila stării tale rele
ne va durea necontenit.

Veni-vor zile-ndurerate
când toate-ai să le plângi cu-amar
când lacrimile lumii toate
le-ai da să poți întoarce iar...

Dar dragostea prea greu rănită
și legământul prea călcat
ca floarea prea adânc zdrobită
în veci n-o-nvii când s-a uscat.