Greșit-am, Doamne, toți și fiecare,
Cuvântul Tău nici unii n-am ținut,
ne-ai dat în grijă Sfânta Ta Lucrare,
noi, lucrul Tău, nevrednic am făcut.

Și-acum, când toate și-au umplut măsura
și-o dreaptă răsplătire ispășim,
prin palme grele ce ne-astupă gura
păcatele cu gura le plătim.

Plătim prin urme de cătușe și bâte
azi urmele păcatelor de ieri,
prin zdrențele ocării mohorâte,
trecutele podoabelor plăceri.

Plătim ce vorbe grele-am spus în viață
prin grelele ocări ce ne-auzim
și lacrimile-aduse pe vreo față
cu lacrimile-amare le plătim.

Plătim cu morți păcatele de moarte
și vina grea cu preț nevinovat,
dar cumpăna Dreptății-i tot pe-o parte,
cu talerul din stânga aplecat

Mai sunt păcate încă neplătite
și inimi necurate în străfund,
și conștiințe încă netrezite
și iude încă printre noi s-ascund!

Arzi, foc ceresc, să mistui vina toată,
tot ce e-n noi și printre noi străin,
să-Ți faci Lucrarea iar deplin curată
și drumul ei, ca la-nceput, senin.

Și-apoi, spălați de urmele trecute,
plătiți deplin de tot ce datoram,
s-atingem iar `nălțimile pierdute
spre unde-am fi demult, de nu cădeam.