Poezii cu tema: Umilirea deținutului

16 rezultate | vezi toate subiectele »

Noua Culme

Sai din pat la deșteptare
Și-un program în ritm grăbit
- Fii atent aici, bandit,
Ia pe cinci, bă, fiecare!

Osebire

Tânăr, inginer, și plânge;
E drept că urâtul duhnește în celulă
- Hrubă smârcoasă cu patul cocoțat -
Dar cine a avut vreodată destulă

Zarca (II)

A mai trecut o zi... noi am rămas
Răsosândiți în lanțuri și cătușe,
În raza morții, fiecare ușe
Îngroapă o speranță și un glas.

Canalul

Aici am ars şi-am sângerat cu anii,
aici am rupt cu dinţii din ţărână,
şi-aici ne-am cununat, cu bolovanii,
câte-un picior uitat sau câte-o mână.

Ziduri, ziduri, lespezi mute

Ziduri, ziduri, lespezi mute
Câte suflete-ați ucis,
Câte trupuri ați pus punte
Între gratii şi abis?!!

Legământ sacru

Te-aud gemând sărmane anonime
Într-o celulă cruntă din Aiud.
Cum alergai înnebunit, străine
Sub rânjet fioros de paznic crud.

Eldorado

Ce-nfrigurați pândim spre ușe,
Canal, Canal: aer, lumină,
Pachete, mărfuri la cantină
Și vorbitor fără cătușe...

Jilava

Uite-i, îmbrăcaţi în haine-albastre:
zbirii şi stăpânii vieţii noastre.
Răi şi mârşavi, fanţi ai băuturii,
cuibăresc, în ochi, veninul urii,

Să știi să suferi

Să știi să suferi cu tărie sfântă
torturi, anchete, lanțuri și blesteme,
de vrei s-auzi cum cerurile cântă
în inima ce-ți sângeră și geme.

Străinul

Îngheaţă puterea Satanei în rânduri
brăzdate pe obrajii de paznici, ce-s şui,
nu-i mână murdară, nici lacăt, nici ziduri
să-nchidă gândirea şi ruga oricui.

Să evadez

Am vrut să evadez din închisoare
Pe ușe, pe fereastră, prin tavan
Că suferința trupului mă doare
Și-l răstignesc în fiecare an.

Greșit-am, Doamne...

Greșit-am, Doamne, toți și fiecare,
Cuvântul Tău nici unii n-am ținut,
ne-ai dat în grijă Sfânta Ta Lucrare,
noi, lucrul Tău, nevrednic am făcut.

Balada gropii cu var

Brigaderiu-i împărat,
lui nimic nu îi scapă.
La o margine de sat
fierbe varul într-o groapă.

Balada deținutului care s-a lăsat împuşcat de sentinelă

Patru grupe merg în rând.
Deţinuţii câte zece.
Într-un om dospeşte-un gând
după ce-nflorise rece.

 

Percheziţie

E toamnă, şi e noapte, şi e ploaie.
A curs în curte cerul, poloboc.
Prin mari băltoace, deţinuţii, droaie,
Desfac boccelele ca la talcioc.

Lanț

Mă ții legat și mă frământ
În fiare și lăcate,
Să nu fiu liber pe pământ;
Dar, pentru ce păcate?