Poezii cu tema: Rugăciune

56 rezultate | vezi toate subiectele »

Poftă bună...

Poftă bună! Sfânta masă
Se succede sfintei munci;
Pentru vatră, pentru casă
Pentru creștere de prunci

Mărturie

Doamne, spre tronul de judeţ din rai,
fără condei în mâini, fără hârtie,
îngenunchez cu limpezimi în grai,
ca să-Ţi aduc această mărturie.

Ajută, Doamne

De-aici, dintre sfinţi şi jivine,
când umbrele serii se ţes,
mă rog în genunchi către Tine:
ajută-mă, Doamne, să ies.

Eli, Eli, lama Sabahtani!

Stoarce lanțul plâns din geană,
Beznele-mi devoră anii.
Cuiele-mi zvâcnesc în rană:
„Eli, Eli, lama Sabahtani!”

Bătrân sunt fără tine

Bătrân sunt fără tine şi pe cer,
Aştept ca ochiul tău să se aprindă
Precum aşteaptă un curtean stingher,
O stinsă tinereţe în oglindă.

Rugă

Cerne, Doamne, liniștea uitării,
Peste nesfârșita suferință.
Seamănă întinderi de credință,
Și sporește roua îndurării!

Acatist

Fecioară, lujer ne-ntinat de fire,
În veci frumos, de Cel-Prea-Nalt umbrit,
Pe care plin de har şi strălucire
Luceafărul Hristos a înflorit -

Rugă subterană

Coboară-n adâncuri, Iisuse,
că noapte e-ntruna la noi,
sub veșnice ceruri apuse
pe cremenea mută stăm goi.

Drum interior

Merg pe drumul din lăuntru meu
scuturându-mi zarzării în floare;
nu se-arată niciun curcubeu -
doar ferestre-nchise, doar zăvoare.

Secetă

De două luni de zile nu pică strop de ploaie.
Gem vitele flămânde pe arsele păşuni,
Porumbu-şi răsucește însetoșata-i foaie,
lar spicul se-ncovoaie, pierdut în rugăciuni.

 

Rondelul speranței

Sunt, Doamne, un pumn de durere
Din boltă și până-n țărână
Și moartea rânjește stăpână
În temniți, în beciuri, unghere.

Ruga

Istoria ne-a fost un rug aprins
Fiece pas sau gest o abdicare,
Cărările duceau spre disperare
La orice colț o moarte ne-a suprins.

Maica Domnului

Maică Preacurată și pururea Fecioară,
A cerului Mireasă, Crăiasă între îngeri,
Iluminată, Sfântă, la cei sărmani coboară,
Cu mâna Ta mângâie atâtea răni și înfrângeri.

De profundis

Din adâncul sufletului, Părinte Ceresc
Eu ridic spre Tine un gând omenesc,
Privirea de-asemeni o-nalț spre lumină,
Rugând să ierți, Doamne, pe-acel ce se închină.

Rugăciune

Răsărit de soare, cântece și flori,
Umple-mi, Doamne, viața cu divini fiori,
Gânduri înțelepte luminează-mi firea,
Ale Tale haruri să-mi dea fericirea.

Așa să fie!

Ard candele și lumânări,
Șoptesc o rugă și mă-nchin,
Alină, Doamne-ndurerări...
Spune un glas ceresc, AMIN!

Isus

Iubitorule de oameni iartă lor nimicnicia,
Sacrificiul pe Golgota nu l-au înțeles sărmanii,
Umilit, coboară sfinte, părăsește veșnicia,
Să te vândă din nou IUDA în grădina Ghetsimani.

Plângerea lui Iuda

O, Domnul meu! Priveşte cum în barbă
Făcutu-şi-au culcuş atâţia şerpi
Şi ochii mei, cei de lumină sterpi,
Cum urmele-Ţi le caută prin iarbă

Parabola

Nu-Ţi ard cuvinte sfinte pe-altarul rugăciunii,
Ci inima, Părinte, o-njunghiu pentru har,
Să nu-mi mai umble paşii pe căile minciunii
Şi-n gând să nu mai crească nici pic de rod amar.

Rugăciune

Întorşi de departe, cu inima frântă,
Ni-e gândul la cei ce s-au dus.
Rugămu-Te, Doamne, adu-ni-i de sus
Părtaşi pentru ziua cea sfântă.

Scade-ntr-una țâncul

Şapte ani cu mama,
Doişpe-nvăţătură,
Ceilalţi mi-i ştiură
Pumnul şi sudalma.

Golgotele mele

M-au prins hidoase mâini, de vremi de-Apocalipsă
Și m-au trântit satanic de grinduri și hârtoape
S-au năruit în suflet spumegătoare ape
Și siliști sărăcite mușcate de eclipsă.

Noaptea sfântă

Era cetatea zumzet de albine
sub cer zămislitor de heruvimi.
Geneze mari creşteau în înălţimi,
dar gloata oarbă, nu ştia ce vine.

 

Ectenie

Sunt singur Doamne şi mai port în os neascultări din primul păcătos şi mă întreb sub cerul larg, deschis: Mai pot spera un loc în paradis? 

Mizantropică

Fă-mă, Doamne, un Robinson Crusoe
Căţărat pe o limbă de pământ,
Să mă ningă liniştile-n voie
Sub cerdacul crengilor în vânt!

Maree

Sunt omul suspendat al lui Pascal…
De mine trag cu frânghii, deopotrivă,
Pământul şi albastrul sideral
Cu însemnări abrupte pe derivă.

Psalm

Pe malurile Iordanului căzut
Împovărat, de patimi țintuit,
Îți caut, Doamne, chipul nevăzut,
Urmele Tale scurse-n infinit.

Iertare Îți cerem

Iertare Îți cerem, Părinte-ndurat,
cu lacrimi Îți cerem iertare,
că-n toate greșindu-Ți, adânc vinovat
se simte, din noi, fiecare...

Greșit-am, Doamne...

Greșit-am, Doamne, toți și fiecare,
Cuvântul Tău nici unii n-am ținut,
ne-ai dat în grijă Sfânta Ta Lucrare,
noi, lucrul Tău, nevrednic am făcut.

Și totuși, Doamne...

Și totuși, Doamne, noi n-avem
alt Dumnezeu decât pe Tine
Spre cine altul să cădem
acum când ardem în suspine

O, îngeri prea iubiți...

O, îngeri prea iubiți ai serii,
ai visului și-ai amintirii,
vă cheamă-n seara Învierii
uitații fii ai pătimirii!

Strig de-o zi

Strig de-o zi şi noapte-ntruna –
rugăciunea-i fără glas,
duhul-i fără liniştire,
gându-i fără de popas!

Rugăciune din celulă

Doamne, păzeşte-mă, Doamne, ai milă...
Sunt ca o scorbură veche-ntr-un tei.
În noaptea mea şi-a lăsat Amintirea prăsilă
toate năpârcile ei.

Am 33 de ani

Sângerând pe colţuroase căi,
am urcat prin primăveri şi toamne
şi-am ajuns din urmă anii Tăi,
anii mari ai răstignirii, Doamne.

Rugăciune pentru osândiţii căzuţi

Primeşte Doamne, fumul rugăciunii
ce se înalţă, tremurând în grai,
şi urcă până sus, pe scara lunii,
spre scaunul pe care ştim că stai.

Moarte provizorie

Pentru câte veșnicii
Am intrat aicea, Doamne?
Câți prieri și câte toamne
Voi lipsi dintre cei vii?

Chemarea păcatului

Mai scapă-mă o dată, Doamne-n viață
Ca pe-un juncan flământ într-o fâneață,
Să pasc, să pasc și flori, și fân de rând,
Că Doamne, Doamne, tare sunt flămând!

Pe pieptul veșniciei

Pe pieptul veşniciei-mi pun urechea
Şi-ascult cum mă gândeşte Dumnezeu,
Cu ochiul minţii-mi cat în cer perechea
Ca-ntr-o oglindă… Doamne, care-s eu?

Unde-s nebunii?

Unde-s nebunii, unde ni-s nebunii?
E, Doamne, lumea plină de cuminţi,
E plin pământul de martiri şi sfinţi
Atinşi de filoxera-nţelepciunii.

În loc de rugăciune

În seara asta, Doamne, Te vei culca flămând,
Azima rugăciunii n-o vei avea la cină,
Nici blidul de smerenii, nici stropul de lumină
Ce-mi pâlpâia alt’dată în candela de gând.

Îndoială

Mai este, Doamne, până-n cer? Mai este
Pân` să mă faci părtaş luminii Tale?
Sau poate tot n-a fost decât poveste
Şi-am colbăit degeaba-atâta cale.

Cântecul foamei

De voi fi fost cândva ciorchine,
Sunt azi o boabă stoarsă-n teasc.
În flămânzenia din mine
Turnați o zeamă și rănasc.

Rugăciune pentru pace

Slavă Ţie, Doamne, pentru-această noapte.
Somnul meu în unda lunii s-a scăldat,
Din abisul păcii visului i-ai dat
Deslegări de taine prin năluci de şoapte,

Laudă

Tu, cel ce te-ascunzi în eterna-ţi amiază
Şi lumea o spânzuri în haos de-o rază,
Metanie ţie, Părinte.
Izvod nevăzut al văzutelor linii,

Rugăciunea din amurg

Mă rog şi pentru viii şi pentru morţii mei.
Tot una-mi sînt acuma părtaşii şi duşmanii,
Cu ei deopotrivă mi-am sfărîmat eu anii,
Şi dragostea şi vrajba le-am împărţit cu ei.

Chiar dac-ar fi

Chiar dac-ar fi să-ndur, din greu,
dureri și lacrimi și suspine,
ajută-mi, Dumnezeul meu,
Să nu pot să mă las de Tine.

Din cea mai adâncă

Din cea mai adâncă și mai grea-ncercare,
și din locul cel mai greu și-apăsător,
și din cea mai neagră noapte de-ntristare,
Te chemăm, o Doamne, vino-n ajutor!

În nopțile grele

În nopțile grele de zbucium și chin
Când fiece clipă-i tortură pe trupu-mi ce plânge
Coboară la mine, Iisuse, din jilțul divin
Și-ntinde-mi potirul să beau din cerescul Tău sânge

Oază

Cu trupul sfârtecat de chin
Cu sufletul cristal
Spre Tine, oază și destin
Mă-mpinge al vieții val

Florii

Și-n celula mea, Iisuse
Este azi Ierusalim
Peste dor și vis apuse
Cântă glas de heruvim

Și-n bezne de temniți afunde

Și-n bezne de temniți afunde
Lumina Ta sfântă prin gratii pătrunde
Și-n suflete aprinde făclia ce piere
E astăzi Măreața și Sfânta Înviere!

În noaptea cea mare

În noaptea cea mare a Învierii din morți
Coboară din ceruri, Iisuse, prin grelele porți
Pătrunde în suflet și arată-mi cărarea
Pe căi largi de lumină adu-mi îndurarea

Doamne, izbăveşte-mă de suferință!

Doamne, izbăveşte-mă de suferință!
De-atâta chin mi s-a sfinţit şi cel din urmă strop de sânge.
Uite, sunt stâncă tare de credinţă
În iureşul furtunilor ce n-o pot frânge.

Rugă

Doamne,
Bicisnică ni-i viața şi amară.
Nu vezi cum sângeră întreaga țară?
N-auzi în şoapta rugilor fierbinți

Prinos

La naşterea Ta minunată, Doamne,
Eu nu-Ți aduc, din susurul mulsorii,
Nici daruri mici şi simple ca păstorii,
Nici rodul auriu al unei toamne.

Rugă pentru călăi

Rostim o rugă și pentru călăi,
Căci și ei, Doamne, sunt copiii Tăi,
Dar sunt nebuni, orbi, ticăloși și răi
Și ne târăsc tot mai afund în hău,