Iertare Îți cerem
Treapta a cincea - Mărturisirea, după I Ioan 1:9
Iertare Îți cerem, Părinte-ndurat,
cu lacrimi Îți cerem iertare,
că-n toate greșindu-Ți, adânc vinovat
se simte, din noi, fiecare...
Iertare îi cerem Lucrării pustii,
lăsată pe mână străină,
ajunsă să-și plângă pierduții copii
și-altarele-ajunse ruină.
Iertare Îți cerem că noi n-am aprins
mai viu focul sfânt și mai tare,
ci vânturi străine-am lăsat de-au întins
îngheț, și pustiu, și-ntristare.
Iertare îi cerem întâiei iubiri
și-ntâiei frății fericite
din vremea când toate-ale noastre simțiri
erau de-o credință sfințite.
Iertare îi cerem Cuvântului Sfânt
primit cu credință curată
iertare acelui dintâi legământ
ce-n lacrimi l-am pus prima dată.
Iertare le cerem că nu le-am păstrat
aceleași dintâi, neschimbate,
ci-n inima noastră-au pătruns cu păcat
străine chemări ascultate.
Iertare le cerem părinților duși
ce-ntâi ne-au chemat spre lumină,
că-n slujba Lucrării le-am fost nesupuși,
răbdându-i pe-acei ce dezbină.
Iertare Îți cerem, Părinte-ntristat,
cu lacrimi Îți cerem iertare,
că-n toate greșit-am și-adânc vinovat
suspină, din noi, fiecare.
Traian Dorz, Istoria unei jertfe, Vol. III, Rugul. Testamentul meu. Jurnalul meu. Memoriile mele. Spovedania mea. Mărturii despre jertfele și biruințele Oastei Domnului, din anul 1948, până în anul 1976, Editia 3, Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2007, pp. 331-332.
Alte poezii de Traian Dorz
Adaugă un comentariu
Comentarii
Nu există comentarii.