Strig de-o zi şi noapte-ntruna –
rugăciunea-i fără glas,
duhul-i fără liniştire,
gându-i fără de popas!

Chem de-o zi şi-o noapte-ntruna –
zidul e de nepătruns,
noaptea-i fără de lumină,
ceru-i fără de răspuns!

Stau de-o zi şi-o noapte-ntruna –
aşteptarea-i jar aprins,
sufletul mi se scufundă
sub poveri de necuprins!

Cad de-o zi şi-o noapte-ntruna –
ca-ntr-o mlaştină m-afund,
mersu-i fără de oprire,
groapa-i parcă fără fund!

Două lumi, de două zile,
două ziduri mi le-mpart,
nu doi paşi,
ci mii de mile, ci milenii
ne despart!

Doamne, Doamne, fă-o lumină
cât un fir de rază doar,
să-mi lumine-o clipă noaptea
asta de adânc amar!…

– Nu mă scoate,
nu-mi răspunde,
las’ să mor aici, de crezi,
dar arată-mi să văd semnul
că m-auzi şi că mă vezi!

Fă să simt că rugăciunea
pân-la Tine mi-a ajuns
– şi voi suferi-n tăcere
până voi primi răspuns!