Astăzi, lângă mine a căzut o frunză,
cine știe, oare, pe-unde-a străbătut,
de-a putut prin ziduri, biata, să pătrunză
pân-aici la mine, în mormântul mut!

Sora mea iubită, sora mea de-afară,
ruptă ca și mine de pe-un ram iubit,
spune-mi ce haine vânturi de luară,
oare ce haină mână te-a răpit?

Te creșteau călduțe razele de soare,
te-adormeau în zâmbet legănări de vânt,
ți-nsoțeau iubirea cor de surioare
și-astăzi stai ca mine
doi într-un mormânt!

Unde-ți este ramul plin de surioare,
soarele cel dulce, vântul iubitor,
cântecul de-afară, unde-ți este oare?
Ți-a rămas doar plânsul și-amintirea lor.

Sora mea iubită ce-ai venit de-afară
ruptă ca și mine dintr-un loc iubit,
nu-ți mai plânge locul,
vine-o primăvară
când ne vom renaște mult mai fericit!

Răsări-va iarăși Soarele Iubirii
și ne vom renaște din acest mormânt,
eu în bucuria dulce-a înfrățirii,
tu-ntr-un mugur dulce legănat de vânt.