Poezii cu tema: Speranța

30 rezultate | vezi toate subiectele »

Liturghie

Anii noştrii schingiuiţi,
anii crânceni te săpară,
cimitir de osândiţi
de la margine de ţară.

Ţara mea de dincolo de țară

Ţara mea de dincolo de ţară
cu privirea umedă de jind,
te-am purtat în mine pribegind,
ca pe-o flacără ce arde pe comoară.

Ce poți să faci?

Ce poți să faci când ești cusut în lanțuri?
Decât să mârâi la satrapi
Să rătăcești cu gândul, frânt prin şanţuri
Şi să te-ndopi cu bulbi stricați de napi.

Preludiul eliberării

Din negura-nchisorii ieși-vom
Schilozi și-mbătrâniți fără de timp
Când lanțuri și cătușele zvârli-vom;
Din inimi apăsarea grea de ghimpi.

Dragostea

S-au dus și ani și clipe efemere
Gonind prin timp ca o străfulgerare,
Lăsând în urmă gol și devastare,
Lumină, umbre, lacrimi și durere.

Rondelul speranței

Sunt, Doamne, un pumn de durere
Din boltă și până-n țărână
Și moartea rânjește stăpână
În temniți, în beciuri, unghere.

Ianuarie 1953

E iarnă, se-nalţă troiene,
pe ţară, pe sufletul tău
şi viscolul târâie trene
pe rana părerii de rău.

Golgota subterană

Prin bezna durerii, pe jalnice căi,
mă bate tiranicul cnut,
sunt fără de nume, un număr, un măi,
dar eul nu-mi este vândut.

De ce sunt trist?

Din anii vieții-am dat lumii ce plânge,
Economie n-am făcut de sânge.
Cu trudă mă urnesc pe drumul greu,
E lung și sângerez mereu.

În lanțuri

Înlănțuit ca Prometeu, aștept,
Nimic nu mă clintește în credință,
Lovit de corbi cu cioturile-n piept,
Aștept însângerat o biruință.

La voi gândesc

La voi gândesc, o dragi prieteni
dintr-o poveste adevărată
Soldaţi ai unui crez de aur,
pentru o Țară minunată

Cântec de leagăn

Nani, nani, scump ghioc
Obrăjorii ți-s de foc
Dar nu vine Despa seara
Să-ți ia cu siringa para

Cântecul lebedei

S-a spart vioara cântecelor mele,
priviți-mi oglindirea doar în stele;
alerg în vânt, mi-e trupul o povară
cămașă ce-oi zvârli-o într-o seară.

Altă inscripție

Poate mâine Doamne, poate mâine,
vor cădea zăvoarele la uşi,
n-or mai fi coşmarele cu ruşi
şi nici viața mizeră, de câine...

Lanţuri şi clopote

În celule zăcem ca-ntr-o grea carapace,
Dar în noi infinitul o fereastră deschide;
Zbuciumări ne-au durut, dar o limpede pace
Ne răsfiră în suflet aurore splendide.

Ştiri

Şi iată vara anului o mie
Şi nouă sute patruzeci şi opt.
De ani în şir ne-ntoarcem pe tipsie,
În frigăruia vremii ne-am răscopt.

La Ocnele Mari

Se va sfârși blestemul și povara
Acestor ani cu flori și mătrăgună,
Din care bem de-un sfert de veac ocară
Și nimeni nu ne dă o vorbă bună.

A sosit, a sosit izbăvirea

A sosit, a sosit izbăvirea,
a căzut, a căzut lanțul greu,
să-nălțăm, să-nălțăm mulțumirea,
ne-a scăpat, ne-a scăpat Dumnezeu!

Şi pentru noi

Şi pentru noi se vor desface mâine
lumini ce dorm în negură acum
şi vor veni grânare mari cu pâine
şi munţi cu sare să ne-aştepte-n drum.

Noi am învins

Proptiţi în beţe sau surpaţi pe-o rână,
cu câte-o cârjă unde-a fost picior,
cu câte-un ciot uscat în loc de mână,
venim şi noi spre hora tuturor.

Bastilia

Mâna care-a strâns de gât se strânge
vânătă, în cântec de prohod.
A căzut Bastilia de sânge
şi-a murit un veac pe eşafod.

Hristos a înviat!

Hristos a înviat peste şantiere
precum peste cărbuni învie para.
De-aici va creşte marea Înviere
ce va cuprinde mâine toată ţara.

Astăzi, lângă mine

Astăzi, lângă mine a căzut o frunză,
cine știe, oare, pe-unde-a străbătut,
de-a putut prin ziduri, biata, să pătrunză
pân-aici la mine, în mormântul mut!

O poartă grea...

O poartă grea, cu lacăt greu
De lume mă desparte
Deși adânc în pieptul meu
O inimă mai bate

Și totuși va veni o zi

Și totuși va veni o zi
Când tirania va sfârși
Se vor deschide grele porți
Și vor ieși și vii și morți

Țara mea de vis

Acolo unde munți stâncoși se oglindesc în mare
Acolo unde cresc castani, cunună hăt în zare
Acolo unde vulturi negri se luptă cu tăria
Acolo este Țara mea în sân cu Veșnicia

Și vor fi toate o amintire

Și vor fi toate o amintire
Și va fi totul o poveste
Și nopțile cu prăbușire
Și bezna zilelor aceste

Înviere

Celulele la rând sunt treze
Și mii de inimi bat un rim
Se-ncheagă cânt pe metereze
Tresaltă viața-n țintirim.

Milostivire

Când sorb amare dumicaturi
Din ciorbe turburi ca un val,
Tu. Doamne, foamea mea o saturi
Cu pâinea unui ideal.

Vânt de libertate

S-aude...! Ce s-aude?
Un vânt, mare, ce vine?
O fi vântul libertății
Și-al nopților senine?