Cum ne-ai putut minți cântând
cântarea dragostei curate
și cum ne-ai înșelat părând
că ești un prieten bun și-un frate?

Cum ai putut să ne-amăgești
cu vorbe dulci și iubitoare
și nu-ți păsa că săvârșești
păcatul fără de iertare?

Cum ai putut cina cu noi
în stări Dumnezeiești de sfinte
să cânți, să lăcrimezi - și-apoi
să calci pe duh și legăminte?

Cum ai putut așa ușor
să faci dezbin și tulburare
nu te-ai gândit la viitor
la Judecată și pierzare?

E-ngrozitor să-ți legi de gât
o piatră să te-arunci în ape
- dar mai ușor ar fi decât
așa o viață să te-ngroape!