Inimă, - viaţa plesneşte afară,
auzi-o, din toate păstăile ei...
Aici gem zăvoare şi zornăie chei,
oftează la uşi drugii grei,
şi lacătul rage-njunghiat ca o fiară.

Inimă, - soarele-afară se-mbată
şi sparge-n beții oglinzi şi brăţări...
Aici, în celule zăcute-n uitări,
soarele pute şi stăruie-n nări
ca un hoit într-o groapă uitată...

Inimă, - dragostea cheamă şi joacă,
afară, cu țâțele goale, pe străzi...
Aici, ca strivit sub capacu-unei lăzi,
sângele urlă năuc după prăzi
şi carnea scrâşneşte, buimacă...

Inimă, - vremea e gârlă zbârlită,
auzi-o cum curge afară pe scoc...
Aici, vremea-i stâncă, giganticu-i bloc
stă peste noi ca un munte de foc...

Dă-mi târnăcoape, dă-mi dinamită,
s-o fac să sară din loc!