Poezii cu tema: Gratiile

6 rezultate | vezi toate subiectele »

De după zăbrele

De după zăbrele, întind
o mână şi-aştept să suspine;
şi caut, prin noapte, cu jind
spre lume, spre casă, spre tine.

Iisus

Iisus a fost cu mine în celulă,
În beciuri împuțite, mocirloase,
Ne-a ros rugina, fierul pân-la oase
Ostracizați între bătăi și hulă.

În lanțuri

Înlănțuit ca Prometeu, aștept,
Nimic nu mă clintește în credință,
Lovit de corbi cu cioturile-n piept,
Aștept însângerat o biruință.

Celula albă*

Mă strâng sub o scoarţă de ger.
Aud cum celula trosneşte.
Păianjen cu pânza de fier,
Luceafăru-n gratii sticleşte.

Zăbrele

Inimă, - viaţa plesneşte afară,
auzi-o, din toate păstăile ei...
Aici gem zăvoare şi zornăie chei,
oftează la uşi drugii grei,
şi lacătul rage-njunghiat ca o fiară.

Prinos

La naşterea Ta minunată, Doamne,
Eu nu-Ți aduc, din susurul mulsorii,
Nici daruri mici şi simple ca păstorii,
Nici rodul auriu al unei toamne.