Iisus a fost cu mine în celulă,
În beciuri împuțite, mocirloase,
Ne-a ros rugina, fierul pân-la oase
Ostracizați între bătăi și hulă.

Călăii? Brute crude, ticăloase,
Ne copleșeau c-o ură nesătulă,
Nici o durere nu era destulă
În râvna lor cu sfichiuri veninoase.

Înlănțuiți de gratii și zăvoare,
Între tortură, chin și pătimire,
Prin crăpături cerșeam un strop de soare

Și deplângeam o veacului sluțire.
Iar El mă implora pentru-ndurare,
Să iert și să răspund doar cu iubire.