Poezii cu tema: Încătușarea

22 rezultate | vezi toate subiectele »

Desprimăvărare

Se tolănește la soare Fortul, zefiru-adie
Întind cocorii
frânghii cu zdrențe în zarea clară.
Zvâcnește viața, ca o șopârlă prin bălărie,

Lanț

Lanț rece schilod și murdar
Cu scrâșnet ucigaș a coșmar
Cu nici o făptură nu semeni
În nici o-ntrupare n-ai semeni

Zarca (II)

A mai trecut o zi... noi am rămas
Răsosândiți în lanțuri și cătușe,
În raza morții, fiecare ușe
Îngroapă o speranță și un glas.

Eli, Eli, lama Sabahtani!

Stoarce lanțul plâns din geană,
Beznele-mi devoră anii.
Cuiele-mi zvâcnesc în rană:
„Eli, Eli, lama Sabahtani!”

Rememorare

M-am zvârcolit uitat în lanțuri
Prizonier, prins de furtună
Și-am șchiopătat olog prin șanțuri
Cu râvna-mi, pavăză nebună.

Toamnă-n lanțuri

lar îşi scutură castanii
Frunze veştede pe şanţuri!
Şi eu gem, cu visu-n lanțuri
Depănând din vreme anii

Ce poți să faci?

Ce poți să faci când ești cusut în lanțuri?
Decât să mârâi la satrapi
Să rătăcești cu gândul, frânt prin şanţuri
Şi să te-ndopi cu bulbi stricați de napi.

Socialism

noi aveam nevoie de pluguri
de sape,
de bocanci
și mai ales de leacuri pentru pelagră.

Vijelie totalitară

Trosnesc pădurile, ființa lumii geme
bătută de-o cumplită vijelie,
stârnită din clocirile extreme
acea teribilă intemperie

Iisus

Iisus a fost cu mine în celulă,
În beciuri împuțite, mocirloase,
Ne-a ros rugina, fierul pân-la oase
Ostracizați între bătăi și hulă.

Ruga

Istoria ne-a fost un rug aprins
Fiece pas sau gest o abdicare,
Cărările duceau spre disperare
La orice colț o moarte ne-a suprins.

În lanțuri

Înlănțuit ca Prometeu, aștept,
Nimic nu mă clintește în credință,
Lovit de corbi cu cioturile-n piept,
Aștept însângerat o biruință.

La voi gândesc

La voi gândesc, o dragi prieteni
dintr-o poveste adevărată
Soldaţi ai unui crez de aur,
pentru o Țară minunată

Cântec de leagăn

Nani, nani, scump ghioc
Obrăjorii ți-s de foc
Dar nu vine Despa seara
Să-ți ia cu siringa para

Prietenilor

Vă amintiţi de seara-aceia tristă
când ne-am strâns toți la margini de pădure?
Ne-a fost voinţa, muchie de secure
şi viața, fluturare de batistă!

Colind

Colindăm flămânzi şi goi
În pridvor de gând.
Anii cern zăpezi pe noi,
Vise aprinzând.

În lanțuri

M-au scos din iadul Ocnelor de sare
Și m-au purtat prin fața casei mele,
Uitat și rupt, cu mâinile în fiare,
Pe-un drum aprins de doruri și de stele.

Ne-am ridicat

Ne-am ridicat să punem rânduială
În țară, în gândire și-n cuvânt.
Cum n-am avut hârtie și cerneală,
Am scris cu sânge-n Cer și pe pământ.

Haine roşii

Haine de temniță, roşii, cu vine ca smoala pe ele...
Mi s-au făcut carne pe oase, mi s-au făcut piele.
Din teaca lor vie nu pot să mă smulg şi să fug,
fiece muşchi are-un lacăt, fiece os un belciug...

Inscripție pe o cătușă

Îți simt pe os răceala din inelul
ce-mi înconjoară vrutul nenoroc,
brățara mea turnată din oțelul
furat din munți și biruit în foc.

Cântec pentru lanţurile de la picioare

Iată-ne de-acum şi-n lanţuri!
Până când va să ne ţie?
Mi-au făcut la glezne şanţuri,
brazde trase-n carne vie.

Lanț

Mă ții legat și mă frământ
În fiare și lăcate,
Să nu fiu liber pe pământ;
Dar, pentru ce păcate?