Dragă,
pe scurt, cum e ordinul, ce să-ţi scriu? Ce să-ţi spun?
Fetiţa noastră a trecut într-a patra primară?
Are ochii ca ai tăi? Tot aşa trişti? Cum e-afară?
E soare? E cer? E tutun?

Aici, stau de vorbă cu celula mea pe-ndelete,
o-ntreb de voi, o dezmierd, apoi o zgârii, o muşc, o blestem.

Câteodată, umbrele voastre pâlpâie pe un perete,
şi-atunci curge aur în ea, ca-n staulul din Vitleem.

Tot aşa e noaptea şi pe la voi? Afundă ca hruba,
ca luna ca un stârv spânzurat de-o prăjină?...

De-o să mă ducă la altă puşcărie cu duba,
nu mai căutaţi nemernica mea vizuină.

Uită-mă tu, să mă uite fetiţa. Aşa e osânda.
Te-astupă cu piatră, te rupe de toate...
Nu-l mai aşteptaţi pe tăticu. L-a-nghiţit ocna, flămânda.

Mai am unsprezece ani şi jumătate...