Poezii cu tema: Tristețea
37 rezultate | vezi toate subiectele »
Recviem
Constantin Aurel Dragodan | 4 strofe
Ideilor mari, luptătorii le-nchină.
Elanul întreg, în bogată risipă,
Cum fluturii nopţii s-avântă-n lumină
Chiar dacă-şi vor arde plăpânda aripă.
Nu se lasă
Mihai Făget | 3 strofe
Nu se lasă întristarea sărutată;
De-ntristare cerșetorii sunt sătui
De aș prinde-o aș ucide-o înc-odată
Și i-aș bate-n cap și-n talpă câte-un cui.
Anii mei
Dumitru Cristea | 4 strofe
Anii mei bătuți în cuie
N-am să-i pot uita în veci
Plânsul înspre ei tot suie
Și se sfarmă-n picuri reci.
Rememorare
Dumitru Cristea | 9 strofe
M-am zvârcolit uitat în lanțuri
Prizonier, prins de furtună
Și-am șchiopătat olog prin șanțuri
Cu râvna-mi, pavăză nebună.
Toamnă-n lanțuri
Dumitru Cristea | 5 strofe
lar îşi scutură castanii
Frunze veştede pe şanţuri!
Şi eu gem, cu visu-n lanțuri
Depănând din vreme anii
Mâhniri de celulă
Dumitru Cristea | 4 strofe
Ce tristă se frânge-n inima mea
Speranța ce ieri surâdea ca o floare!
Se lasă pe suflet o negură grea
Şi visul plăpând se destramă şi moare
Dintr-o celulă
Gheorghe Precupescu | 8 strofe
Stăteam la geam într-o celulă,
Printre zăbrele-n gol privind;
Durere m-apăsa destulă
Şi lăcrimam, un vis hrănind.
Tot ce-a înflorit s-a scuturat
Aurelian Bentoiu | 6 strofe
O frunză veştedă-a picat;
E-a toamnei galbenă scrisoare:
Tot ce-a-nflorit s-a scuturat",
Îmi spune trista vestitoare.
Coboară turmele
Aurelian Bentoiu | 5 strofe
Coboară turmele din munte
Pe-ngălbenitele poteci,
Vin neguri sure, ploi mărunte
Și suflă vânturile reci.
Cuvântul toamnei
Aurelian Bentoiu | 7 strofe
Cu coşurile pline de poame vin la voi.
Vă chem la bucuria culesului în vii
Şi stupul plin de miere al fiecărui roi
Vă-mbie cu dulceaţa licoarei aurii.
Cocorul rănit
Dumitru Oniga | 4 strofe
Țipă în noapte un cocor rănit
Și-i flutură, în vânt, aripa moartă,
Părea o filă-ntoarsă greu de soartă,
O zodie rea blestemul și-a-mplinit.
Toamna
Dumitru Oniga | 4 strofe
E toamnă, dangăt lung de-ngropăciune,
Perdeluri de neguri funerare,
Un orizont pustiu, o destrămare
Pe lespezi reci, genunchi în rugăciune.
Colind
Dumitru Oniga | 4 strofe
Colind străbun cules de pe psaltiri
Te-a scris o mână slabă de bătrân,
Ți-a pus miros de smirnă și de fân
Cum spun în carte sfinte proorociri.
Maica Domnului
Costin Dacus Florescu | 1 strofe
Maică Preacurată și pururea Fecioară,
A cerului Mireasă, Crăiasă între îngeri,
Iluminată, Sfântă, la cei sărmani coboară,
Cu mâna Ta mângâie atâtea răni și înfrângeri.
Sufletul
Costin Dacus Florescu | 1 strofe
Singuratic rătăcește sufletul meu,
Un fulg purtat de vântul îndoielilor,
Flămând de adevăr îl caută mereu
Luminează, Doamne, calea căutărilor.
Din Jilava
Vasile Pânzariu | 6 strofe
De-acum floarea se destramă
şi fulguieşte ca o nea,
se duce primăvara, mamă,
se duce tinereţea mea.
De ce sunt trist?
Costin Dacus Florescu | 1 strofe
Din anii vieții-am dat lumii ce plânge,
Economie n-am făcut de sânge.
Cu trudă mă urnesc pe drumul greu,
E lung și sângerez mereu.
Strigoiul
Mihai Buracu | 18 strofe
De-atâţia ani, cu-aducerile-aminte
Mă-nfăşur ca-ntr-un giulgi în pânza rochii.
De-atâţia ani, sărutul tău fierbinte
Îl simt doar noaptea cum îmi arde ochii.
Plecare
Mihai Buracu | 5 strofe
Mă duc încet, să nu-mi ia nimeni seama.
La porţi de ger stă mâna mea să bată.
Cuminte şi tăcut ca niciodată,
Crăciunul acesta am să-l fac cu mama.
Toamna
Sergiu Mandinescu | 6 strofe
Toamna cade, întuneric blond,
Parc-a nins cu ţandără de lună,
Altădată, altădată sună
Frunzele sub pasul vagabond
Toamna
Sergiu Mandinescu | 4 strofe
Toamna cade - întuneric blond
parcă-a nins cu țandere de lună;
prin frunzișul veșted, pasul vagabond,
altădată, altădată sună.
Ploaia
Zaharia Pană | 6 strofe
Gata!...în țara de ploaie
s-au spart stăvilarele iar
şi-aruncă pe noi, în şiroaie,
furtunile fără hotar.
Epitalam
Zaharia Pană | 7 strofe
Mă fură gând de trubadur sihastru
şi dor, robit în stih de madrigaluri.
Pe care ţărm te-adăposteşti de valuri
iubita mea, din cântecul albastru?
Vers de toamnă
Zaharia Pană | 4 strofe
De-acum nu va mai fi nimic!
Doar plânsul streşinii stricate,
când la firidă îmi va bate
cu degete de mucenic.
E liniște
Dumitru Oniga | 7 strofe
E liniște limpede, clară
Și ziua se stinge prelung,
Luminile lin se alung
Și plâng depărtările iară.
Mi-e sufletul ca apa din fiorduri
Dumitru Oniga | 5 strofe
Mi-e sufletul ca apa din fiorduri
Pe care curge-un cer necunoscut,
Fărâmi, sclipiri, imagini din trecut
Cu susur surd s-aud sunând acorduri.
Florile mele
Virgil Mateiaș | 4 strofe
V-am strâns celor rămași acasă flori,
Stinghere tufănițe și-albăstrele,
Le-am strâns și le-am legat de-atâtea ori
Cu fire lungi din visurile mele.
Când voi muri
Radu Gyr (Demetrescu) | 8 strofe
Când voi muri în temniţa asta spurcată,
strivit de strigoii celulei şi de milenii,
or singur punându-mi o sfoară de beregată,
în moartea mea nu vor fi duioşii, nici sfinţenii.
Cântec de nuntă
Radu Gyr (Demetrescu) | 10 strofe
Vâră-mi junghiul tău, tristețe,
crește-mi, jale, ca o bubă...
Patru gardieni în dubă
m-au tot dus pe căi răzlețe.
Întuneric
Radu Gyr (Demetrescu) | 9 strofe
Se umflă ca marea neguri saline,
mângâi pe coapse goluri rotunde.
Strig, - strigătul Mă caută numai pe Mine,
pipăi, - numai tristul Meu sânge răspunde.
În fiece noapte
Radu Gyr (Demetrescu) | 6 strofe
În fiece noapte, din spatii lichide,
la uşa celulei opreşte, gemând, o cotiugă.
Din ea se dă jos o umbră cu glugă:
- Sunt Amintirea, deschide...
Cuvintele unui mort
Demostene Andronescu | 6 strofe
Demult sunt mort şi totuşi, când şi când,
Sub ţeasta goală-mi mai zvâcneşte-un gând
Ca un coşmar ce-mi răvăşeşte somnul
Şi-mi tulbură odihna întru Domnul.
Peisaj de toamnă aiudean
Demostene Andronescu | 5 strofe
Un cer de plumb, apăsător şi scund.
Se sprijină greoi pe zări opace
Prinzând sub el, ca sub o carapace.
Cernite lumi ce-n văluri gri s-ascund.
De vorbă cu sufletul meu
Demostene Andronescu | 13 strofe
O, suflete al meu, de ce-ţi ascunzi,
Plângând cu hohote, în palme faţa?
Hai, ştergeţi ochi-albaştri și povaţa
Ca pe un psalm ascultă-mi-o! M-auzi?
Îmi plânge sufletul ca un copil
Demostene Andronescu | 6 strofe
Îmi plânge sufletul ca un copil.
Zvârlindu-și floarea de pe ramuri ciunge,
Și-ngenunchiat, cu el alături, plânge
Si-un înger trist din ceata lui Gavril.
Botez
Nicolae Caratană | 30 strofe
Acum un vis, acum un zbucium
simții în inima un bucium.
Tic-tac!
și mă trezisem în alt veac.
Inscripţie pe o vizetă la Noua Culme
Ionel Zeană | 7 strofe
Ne viscolesc tristețile în sânge…
Un înger alb la căpătâi ne plânge
Şi ca un lujer subțirel se frânge.
