Poezii cu tema: Moartea deținutului
37 rezultate | vezi toate subiectele »
Camera 6 Jilava
Constantin Aurel Dragodan | 1 strofe
Stăm în zumzetul stupinii
Atârnaţi ca şi ciorchinii:
Şerpării colcăitoare
De mâini lungi şi de picioare.
Strigoii
Constantin Aurel Dragodan | 6 strofe
S-au strâns, sub un zid învechit de-nchisoare,
În haine vărgate, un grup de strigoi,
La glezne cu lanțuri de lună, ușoare,
Și licăre stranii în ochii lor goi.
Lada
Constantin Aurel Dragodan | 3 strofe
Pe-noptate, lada a fost scoasă pe poarta cea mare
Pe unde ies deținuții la eliberare.
Pe la-ncheieturi, lada scârțâia șubrezită - pac, pac:
Erau doi morți înăuntru și-unul pe capac.
Celulele negre
Constantin Aurel Dragodan | 3 strofe
La celula-ntâi, un vechi întemnițat
Spânzurându-și trupu-n cui, a evadat.
La celula-a doua, altul mai dihai.
S-a-mbătat cu beznă - sâc! și face „hai”.
Paveliu
Mihai Făget | 4 strofe
Din arborele-Țară ramură s-a rupt...
Satanica furtună haină și barbară
A prigonit cu moarte vlăstarele din vară
Icnind să le doboare în cât mai dedesubt
Zarca (I)
Mihai Făget | 2 strofe
Nu mai plânge prieten al meu!
Plânsul este zadarnic
Ca steiul din vulcan este gândul;
Peștera duce în prăpastie
Liturghie
Andrei Ciurunga | 9 strofe
Anii noştrii schingiuiţi,
anii crânceni te săpară,
cimitir de osândiţi
de la margine de ţară.
Canalul
Andrei Ciurunga | 6 strofe
Aici am ars şi-am sângerat cu anii,
aici am rupt cu dinţii din ţărână,
şi-aici ne-am cununat, cu bolovanii,
câte-un picior uitat sau câte-o mână.
Ziduri, ziduri, lespezi mute
Dumitru Cristea | 9 strofe
Ziduri, ziduri, lespezi mute
Câte suflete-ați ucis,
Câte trupuri ați pus punte
Între gratii şi abis?!!
Recviem pentru 17 ianuarie 1950, Aiud
Dumitru Cristea | 8 strofe
Îmi aminesc spăşit de jale
Scrâşnirea ta din agonie
Coşmarul răzvrătirii tale
Şi deznădejdea-ți colilie.
Legământ sacru
Dumitru Cristea | 20 strofe
Te-aud gemând sărmane anonime
Într-o celulă cruntă din Aiud.
Cum alergai înnebunit, străine
Sub rânjet fioros de paznic crud.
Cine?
Constantin Dumitrescu (Cunctator) | 22 strofe
A fost dus furiş, acum,
Altul pus pe targă
Mâine capătu-i de drum,
Va fi groapa largă.
Iertare
Dumitru Oniga | 4 strofe
Învolburat mă zbat ca-ntr-o fiertură
În valuri de mânie blestemată,
Mânate de-o furtună ne-ndurată
Ca să fiu trăznet, spadă, lovitură.
Foame, foame, Aiud
Costin Dacus Florescu | 3 strofe
Fixez un punct pe zid cu ochiul dilatat,
O pâine albă-mi pare, al vieții elixir,
Adulmecă ancestral flămând și încordat,
Mâinile-ntind, crispate, de om ce n-a mâncat,
Plânge Strâmbă-Lemne
Mihai Buracu | 8 strofe
Plânge Strâmbă-Lemne
lâng-un chiparos.
I-a murit pesemne
prieten credincios.
Moartea fratelui de cruce
Zaharia Pană | 14 strofe
Adunaţi la umbra Crucii,
hotărâră sfat haiducii
să pornească iureş, iară
- chiot de trezire-n țară -
Lingoare
Constantin Aurel Dragodan | 8 strofe
Cu tifosul la braț, sosi cu duba
Lingoarea șuie, de la Văcărești.
Hei, târfă blestemată, cine-mi-ești!
Ne-a-ncins pe toți pojarul și abuba.
Plecarea părintelui Gherasim
Constantin Aurel Dragodan | 5 strofe
Cu faţa de ceară,
Cu trupul firav ca de sfânt bizantin,
Părintele Gherasim a fost adus într-o seară,
Învălulndu-ne cald în surâsu-i blajin.
Spovedania unui schingiuit
Constantin Aurel Dragodan | 8 strofe
Sub cazne fără seamăn am sângerat şi greu
M-am prăbuşit cu fruntea în beznele afunde.
Când m-am trezit, ce noapte era! Şi numai eu
Mai rămăsesem, moale, bezmetic, nu ştiu unde.
Voi ați plecat
Virgil Mateiaș | 5 strofe
Sunt singur cuc, cum n-am fost niciodată,
Voi ați plecat odată cu lăsunii.
Doar noaptea, ca o mamă-ndurerată,
Mi-așterne-n priciul gol argintul lunii.
Lui Fănică Verșescu
Virgil Mateiaș | 4 strofe
L-a-mpresurat pustiul și pace nu mai are,
Respinge mâna, vorba și bruma de mâncare,
De patru luni strigoii îi sapă temelia,
Îl bat și-i leagă trupul de scară, cu frânghia.
Când voi muri
Radu Gyr (Demetrescu) | 8 strofe
Când voi muri în temniţa asta spurcată,
strivit de strigoii celulei şi de milenii,
or singur punându-mi o sfoară de beregată,
în moartea mea nu vor fi duioşii, nici sfinţenii.
Vecinul care a murit
Radu Gyr (Demetrescu) | 10 strofe
În celula de-alâturi a murit alaltăieri unul.
Era un vieţaş ofticos.
Tusea-i sunase mai neagră de cum e ceaunul,
şi-o noapte-a vărsat sânge pe jos.
Solia vieții mele-apuse
Traian Dorz | 10 strofe
Solia vieții mele-apuse
tot mai cu greu cărarea-și suie,
cu bine-n Mâna Ta Iisuse
sfârșitul slujbei să și-l puie
Rugăciune pentru osândiţii căzuţi
Andrei Ciurunga | 14 strofe
Primeşte Doamne, fumul rugăciunii
ce se înalţă, tremurând în grai,
şi urcă până sus, pe scara lunii,
spre scaunul pe care ştim că stai.
Sinucigașul
Nicolae Caratană | 6 strofe
Când ți-e o cumplită foame
știți ce are loc în burtă?
Parcă mațele fac scurtă.
La un ceas după chindie,
Balada dubelor fantomă
Nicolae Caratană | 9 strofe
Unde sunteţi, unde, unde,
voi din dubele fantomă?
Întreb vântul, nu răspunde,
întreb zarea, cade-n comă.
Plângere
Nicolae Caratană | 11 strofe
Domnule Comandant,
mai îmblânziţi-ne veacul restriştii,
daţi-ne drept la scrisori
aşa cum aveau comuniştii
Balada umbrelor
Nicolae Caratană | 6 strofe
Zeci de umbre stau olaltă
Într-o sală care-mpuşcă.
Este scundă? Este-naltă?
Muceziți pereții muşcă.
Rugă
Nicolae Caratană | 9 strofe
Un cântec sunt zorile spre dimineață.
Dumnezeule, sloboade o ceaţă,
aruncă un fum
să nu vedem zare, să nu vedem drum.
Strofe pentru deţinuţii care mureau pe şantier
Nicolae Caratană | 7 strofe
A murit şi astăzi unul:
Uite-l acolo-n ceea groapă!
Urlă viscolul, nebunul,
până şi în piatră seacă.
Balada deținutului care s-a lăsat împuşcat de sentinelă
Nicolae Caratană | 16 strofe
Patru grupe merg în rând.
Deţinuţii câte zece.
Într-un om dospeşte-un gând
după ce-nflorise rece.
Balada lui Dumitrache
Nicolae Caratană | 12 strofe
Cine este acel mort
lângă sârmele ghimpate?
După umbră, după port
pare împuşcat prin spate.
Noaptea în gheenă...
Traian Dorz | 8 strofe
Ca umbra fioroasă a solului osândei,
se lasă grea noaptea din zările pustii
cu noi torturi să roadă scheletele flămândei
mulțimi de viermi ori oameni înmormântați de vii.
A mai murit un deținut de foame
Ionel Zeană | 3 strofe
A mai murit un deținut de foame
Și moartea-adulmecă azi altă urmă.
Cumplit ne roade foamea și ne scurmă
Prin măruntaiele de ceață și de scame.
Foame
Ionel Zeană | 7 strofe
Răstigniți pe blid şi porții,
Foamea ne frământă-n ghiare.
Spectrul obsedant al morții
Joacă-n ochi la fiecare.
Periprava
Dumitru Radu (Udar) | 9 strofe
Trec nourii în valuri peste deltă.
De printre rariști pâlcuri de senin
Scot zâna nopții palidă și zveltă
Cu sâni de piatră, ochii de rubin.
