Poezii cu tema: Tăcerea

10 rezultate | vezi toate subiectele »

În temniță

În temniță-s atâtea plângeri
Şi-atâtea silnice dureri,
Că răstingnit în tine sângeri
Tânjind zdrobit surâs de îngeri

Imn al nopții

Umbrar al neştiutelor iubiri,
Şi scut al tainicelor întâlniri,
Tu, martoră a mii de jurăminte,
Tăinuitoarea dulcilor cuvinte,
Tu, vistierul sigur al gândirii,
Tu, păstrătoarea viselor iubirii,
Tu, tot ce ziua nu poate să fie,
O, noapte, fi-mi prielnică şi mie!

Tăcere

Cuvintele, pe care nu le-am spus,
Sunt tot atâtea trepte ce pogoară,
Cu sufletul tot mai adânc, m-am dus,
Pe treptele tăcerii, ca pe-o scară.

Dodecalog

Înalță-te-n credință, prin cumpăna dreptății
Și apără, temeinic, hotarul libertății.
Stăpân peste pornire, încalecă tăcerea,
Sporește vrednicia, virtuțile și vrerea!

Dintr-o celulă

Stăteam la geam într-o celulă,
Printre zăbrele-n gol privind;
Durere m-apăsa destulă
Şi lăcrimam, un vis hrănind. 

Plecare

Mă duc încet, să nu-mi ia nimeni seama.
La porţi de ger stă mâna mea să bată.
Cuminte şi tăcut ca niciodată,
Crăciunul acesta am să-l fac cu mama.

Duminicală

Un dangăt de clopot deschide
Duminicii cale spre noi…
Prin sânge dă buzna şuvoi
Tristeţea - şi sapă firide

Lanţuri şi clopote

În celule zăcem ca-ntr-o grea carapace,
Dar în noi infinitul o fereastră deschide;
Zbuciumări ne-au durut, dar o limpede pace
Ne răsfiră în suflet aurore splendide.

Mormântul meu

Mormântul meu cu ziduri negre,
cu patru schelete de fier,
cu șapte gratii ruginite
și-un strop îndepărtat de cer...

Cumetri de singurătate

Dragi prieteni de singurătate,
când celula cu beznă se-ncarcă,
ploşniţă soră, guzgane cumnate,
mătuşă libarcă.