Poezii cu tema: Compătimirea de sine

19 rezultate | vezi toate subiectele »

Între două gratii

toarce mamă,
deapănă... toarce...
deapănă mamă gheme de lână
și albă și neagră.

Din camera de chinuri

undeva,
într-un ungher de cetate,
dincolo de cer, dincolo de pământ,
dincolo de ape,

Anii mei

Anii mei bătuți în cuie
N-am să-i pot uita în veci
Plânsul înspre ei tot suie
Și se sfarmă-n picuri reci.

Rememorare

M-am zvârcolit uitat în lanțuri
Prizonier, prins de furtună
Și-am șchiopătat olog prin șanțuri
Cu râvna-mi, pavăză nebună.

Toamnă-n lanțuri

lar îşi scutură castanii
Frunze veştede pe şanţuri!
Şi eu gem, cu visu-n lanțuri
Depănând din vreme anii

Oftatul mamei

Fiul mamei, cruntă soartă
Ți-a mai hărăzit ursita
Cum te-a blestemat pârlita
Să nu-ţi cânte mierla-n poartă. 

Cum să fac să mă-nsenin?

Cum să fac să mă-nsenin
Când vrăjmaşii tâmpi, mă-mpilă?
Din pocale sorb venin
Şi mi-i pasul frânt de silă

Et in arcadia Ego?

Eu nu am fost în Arcadia. Nu.
Târât de destin am ajuns în Aiud,
Infern pământesc lovitu-m-a crud,
Năpasta cuibar în mine-și făcu.

În celulă

Încă o zi și o noapte pe cimentul rece...
Nimic, nici o speranță, și timpul ce greu trece!
Cad picături de apă, condensul din tavan,
E umed și miroase a hoit, a șobolan.

Golgotă

Din ape, din pământ şi din păduri,
Ies nopţile rânjind să ne sugrume,
Ca nişte-apocaliptice făpturi
Cutreierând flămânde peste lume.

A fost odat…

A fost odat…, când a fost?
Sunt veacuri zeci, mai are rost
Să-nşir poveşti cu a fost odat
Din temniţi de azi, ca niciodat?

Refren

Sfâşietor poem mi-e viaţa
Nimic nu am din ce-am avut
Dar mi-a rămas comoară-n suflet
Refren al totului pierdut 

O, dragi castani

O, dragi castani
din ţara visului de fată
Păduri ce m-ați înfiorat
cu unduiri de dor odată

Cântec de leagăn

Nani, nani, scump ghioc
Obrăjorii ți-s de foc
Dar nu vine Despa seara
Să-ți ia cu siringa para

La tâmplărie

Zac pe tejghea, un raubanc și țicline,
O dată și-o dublă speriată,
Cai s-au oprit uitându-se la tine
Cum lecuiești o rană-nsângerată.

La Ocnele Mari

Se va sfârși blestemul și povara
Acestor ani cu flori și mătrăgună,
Din care bem de-un sfert de veac ocară
Și nimeni nu ne dă o vorbă bună.

Sărac sunt, Doamne

Sărac sunt, Doamne, sărac...
Sărac în celulă, sărac întru toate.
Sărac sunt, Doamne, sărac,
şi bucuriile Tale-s bogate.

Cântec de nuntă

Vâră-mi junghiul tău, tristețe,
crește-mi, jale, ca o bubă...
Patru gardieni în dubă
m-au tot dus pe căi răzlețe.

Zodie

Nopți la rând urmăresc prin vizetă
beznele, beznele, beznele...
Odinioară, citeam stelele. Lesne le
buchiseam slovele, scrise pe boltă cu cretă.