Să le numărăm, măi frate,
pe postată și pe sole.
Chiar aşa gărgăriţate
câte coji sunt de fasole?

Toate sunt cu miezul nul.
Dinți care s-au descusut.
Dinți care, trăind destul,
în gamelă ți-au căzut.

- Într-a mea sunt două-ş-şepte
coji care înoată vag.
Le aşez în chip de trepte,
altădată-n chip de prag.

Numără și pe-ale tale,
poate ai noroc cu hram.
- Treizeci de cămăşi goale
numărai, atâta am!

Nu pot da de nici o boabă
orişicât lătura bat
fie chiar oricât de slabă
şi cu boiul cocoșat.

Eu o beau ca pe o apă,
mațele să mi le spăl.
Foamea-n mine sapă, sapă,
începui să văd prin văl.