Poezii cu tema: Suferința

16 rezultate | vezi toate subiectele »

Bici

Șfichi zigzag tăios în piele
Mă pătrunde pân` la os
Răsbiciul pedepsei mele
M-a croit de sus în jos.

În țara lui Roș Împărat

În țara lui Roș Împărat
Durerea se culcă cu trupul în pat,
Durerea se suie cu sufletu'n cer.

Eli, Eli, lama Sabahtani!

Stoarce lanțul plâns din geană,
Beznele-mi devoră anii.
Cuiele-mi zvâcnesc în rană:
„Eli, Eli, lama Sabahtani!”

Dragostea

S-au dus și ani și clipe efemere
Gonind prin timp ca o străfulgerare,
Lăsând în urmă gol și devastare,
Lumină, umbre, lacrimi și durere.

Rondelul speranței

Sunt, Doamne, un pumn de durere
Din boltă și până-n țărână
Și moartea rânjește stăpână
În temniți, în beciuri, unghere.

Maica Domnului

Maică Preacurată și pururea Fecioară,
A cerului Mireasă, Crăiasă între îngeri,
Iluminată, Sfântă, la cei sărmani coboară,
Cu mâna Ta mângâie atâtea răni și înfrângeri.

În lanțuri

Înlănțuit ca Prometeu, aștept,
Nimic nu mă clintește în credință,
Lovit de corbi cu cioturile-n piept,
Aștept însângerat o biruință.

Suferința

Sudoarea de sânge pe frunte se scurge,
Uscată e limba și gura amară,
Fier roșu în inimă adânc mă străpunge,
E greu pe Golgota cu-a crucii povară.

Umbra de aur

Înfloreau peste tot armonii în stil maur
Trandafiri ireali mă chemau cu un sărut
Nu le-am dat nici un dor, nici un gând,
Rătăceam după umbra de aur.

În celulă

Pe gangul lung, gardianul se opreşte,
alege-o cheie de la cingătoare;
lacătul sare, se trage zăvorul
şi deţinutul e împins în închisoare...

Lanţuri şi clopote

În celule zăcem ca-ntr-o grea carapace,
Dar în noi infinitul o fereastră deschide;
Zbuciumări ne-au durut, dar o limpede pace
Ne răsfiră în suflet aurore splendide.

Colind

Colindăm flămânzi şi goi
În pridvor de gând.
Anii cern zăpezi pe noi,
Vise aprinzând.

Sângele temniţei

Dacă-mi lipesc urechea de cimentul celulei,
ascult, ascult
cum sângele temniţei, ca un mare tumult,
ca un geamăt abrupt,

Șiroaie neoprite de lacrimi

Șiroaie neoprite de lacrimi, mai fierbinți,
mai grele și amare vărsăm ca niciodată,
căci lespezi de durere și munți de suferinți
zdrobesc al nostru suflet bucată cu bucată.

Cântec pentru o coastă ruptă

Pus-am mâna, văd că frige…
Ai o coastă-n partea dreaptă
care a-nceput să strige
prin ruptura ei prea coaptă.

Doamne, izbăveşte-mă de suferință!

Doamne, izbăveşte-mă de suferință!
De-atâta chin mi s-a sfinţit şi cel din urmă strop de sânge.
Uite, sunt stâncă tare de credinţă
În iureşul furtunilor ce n-o pot frânge.