Poezii cu tema: Revolta

15 rezultate | vezi toate subiectele »

Anii mei

Anii mei bătuți în cuie
N-am să-i pot uita în veci
Plânsul înspre ei tot suie
Și se sfarmă-n picuri reci.

Reculegere

Un gând cucernic şi-o făclie
E daru-mi trist de camarad
În semn de amintire vie
Pe-un vis pecetluit în iad.

Recviem pentru 17 ianuarie 1950, Aiud

Îmi aminesc spăşit de jale
Scrâşnirea ta din agonie
Coşmarul răzvrătirii tale
Şi deznădejdea-ți colilie. 

Legământ sacru

Te-aud gemând sărmane anonime
Într-o celulă cruntă din Aiud.
Cum alergai înnebunit, străine
Sub rânjet fioros de paznic crud.

Remember

Mâhnit de vremi cu pasul mut
Colind pribeag prin amintire
M-adun cu gândul din trecut
Şi-mi mângâi rănile-n neştire. 

Cum să fac să mă-nsenin?

Cum să fac să mă-nsenin
Când vrăjmaşii tâmpi, mă-mpilă?
Din pocale sorb venin
Şi mi-i pasul frânt de silă

Ce poți să faci?

Ce poți să faci când ești cusut în lanțuri?
Decât să mârâi la satrapi
Să rătăcești cu gândul, frânt prin şanţuri
Şi să te-ndopi cu bulbi stricați de napi.

Ne-am ridicat

Ne-am ridicat să punem rânduială
În țară, în gândire și-n cuvânt.
Cum n-am avut hârtie și cerneală,
Am scris cu sânge-n Cer și pe pământ.

Foamea (I)

Lacătul a gemut din făptura-i întreagă,
gardianul zăvorul a tras,
şi-n celulă-am rămas
eu şi foamea slăbănoagă.

Chemarea păcatului

Mai scapă-mă o dată, Doamne-n viață
Ca pe-un juncan flământ într-o fâneață,
Să pasc, să pasc și flori, și fân de rând,
Că Doamne, Doamne, tare sunt flămând!

Psalm păgân

Pământule larg, pământule sfânt,
Primeşte-mă-n tine, fii mie mormânt,
Mă-nghite odată, de mine să scapi!
Sau poate, prea strâmt, nici tu nu mă-ncapi…

Unde-s nebunii?

Unde-s nebunii, unde ni-s nebunii?
E, Doamne, lumea plină de cuminţi,
E plin pământul de martiri şi sfinţi
Atinşi de filoxera-nţelepciunii.

În loc de rugăciune

În seara asta, Doamne, Te vei culca flămând,
Azima rugăciunii n-o vei avea la cină,
Nici blidul de smerenii, nici stropul de lumină
Ce-mi pâlpâia alt’dată în candela de gând.

Percheziție

Un tropot greu de cizme... alarmă pe culoare
Într-o clipită cad și uși și clanțe și zăvoare.
E percheziție! Se-nșiruie pe două rânduri sclave
Și ies să-și lase goliciunea și visurile pe agave.

Cântec de revoltă

Destul... destul atâta josnică robie!
În nopți de chin, de febră și de insomnie,
Visez flămând o nouă Românie,
Puternică, strălucitoare, vie,