Umbrar al neştiutelor iubiri,
Şi scut al tainicelor întâlniri,
Tu, martoră a mii de jurăminte,
Tăinuitoarea dulcilor cuvinte,
Tu, vistierul sigur al gândirii,
Tu, păstrătoarea viselor iubirii,
Tu, tot ce ziua nu poate să fie,
O, noapte, fi-mi prielnică şi mie!

Noaptea cade liniștită
peste oameni care dorm
Și-n zăbranice-nvelită
luna trece încet mâhnită

Ca umbra fioroasă a solului osândei,
se lasă grea noaptea din zările pustii
cu noi torturi să roadă scheletele flămândei
mulțimi de viermi ori oameni înmormântați de vii.