Poezii cu tema: Învierea Domnului (Paștele)

10 rezultate | vezi toate subiectele »

Sonet

Ne-am pomenit în plină primăvară:
Din cer lumina picură, ca mierea,
Coboară peste câmpuri tămâierea
Din ruga cald-a vântului de seară.

Noaptea învierii

Din spuma de vișini răsare conacul
Sub nemărginitul safir înstelat.
Aprins de-așteptare, pândește buimacul
Strângându-și toporul sub brațu-ncordat. 

Înviere

E zi de sărbătoare
Scaldată-n rai de soare!
Şi lin, mai lin
Splendori de crin

Străinul

Îngheaţă puterea Satanei în rânduri
brăzdate pe obrajii de paznici, ce-s şui,
nu-i mână murdară, nici lacăt, nici ziduri
să-nchidă gândirea şi ruga oricui.

Cine mă strigă…?

- Cine mă strigă: Mihai!... şi îmi bate
La porţile inimii mari şi-ntristate,
De-mi farmec auzul cu strigătul ei?
-Sunt eu, prea iubite, ţi-aduc ghiocei,

O, îngeri prea iubiți...

O, îngeri prea iubiți ai serii,
ai visului și-ai amintirii,
vă cheamă-n seara Învierii
uitații fii ai pătimirii!

Hristos a înviat!

Hristos a înviat peste şantiere
precum peste cărbuni învie para.
De-aici va creşte marea Înviere
ce va cuprinde mâine toată ţara.

Și-n bezne de temniți afunde

Și-n bezne de temniți afunde
Lumina Ta sfântă prin gratii pătrunde
Și-n suflete aprinde făclia ce piere
E astăzi Măreața și Sfânta Înviere!

Înviere

Celulele la rând sunt treze
Și mii de inimi bat un rim
Se-ncheagă cânt pe metereze
Tresaltă viața-n țintirim.

În noaptea cea mare

În noaptea cea mare a Învierii din morți
Coboară din ceruri, Iisuse, prin grelele porți
Pătrunde în suflet și arată-mi cărarea
Pe căi largi de lumină adu-mi îndurarea