Poezii cu tema: Discurs motivațional

21 rezultate | vezi toate subiectele »

Ce poți să faci?

Ce poți să faci când ești cusut în lanțuri?
Decât să mârâi la satrapi
Să rătăcești cu gândul, frânt prin şanţuri
Şi să te-ndopi cu bulbi stricați de napi.

Reînviere

Când mă-nchin în nemişcare
Şi ascult tăcerea,
Devin parcă şi mai tare
Şi suport durerea. 

Noi, cei din Gherla

Urcăm golgota Gherlei şi, sub cruce,
Ne frângem zi de zi mai dureros.
Nici o nădejde nu ne mai străluce…
Dar fruntea Sus, la Crucea lui Hristos!

Adună-te…

Priveşte-n tine, astăzi, mãi, române.
Cunoaște-te cum îți cunoşti chimirul.
Să ştii că numai asta-ți mai rămâne,
Altfel se-ntinde-n țară cimitirul.

Doar trupul

Doar trupul suferă zăvoare
şi stă cu lanţuri la picioare,
căci spiritul, uitând ce-i mersul,
străbate-n iureş universul

Să știi să suferi

Să știi să suferi cu tărie sfântă
torturi, anchete, lanțuri și blesteme,
de vrei s-auzi cum cerurile cântă
în inima ce-ți sângeră și geme.

În lanțuri

Înlănțuit ca Prometeu, aștept,
Nimic nu mă clintește în credință,
Lovit de corbi cu cioturile-n piept,
Aștept însângerat o biruință.

Manifest

Mi-e versul aspru, mi l-aş vrea grenadă,
Să-l simt c-atârnă greu la cingătoare,
Iar pentru voi frăţească-mbrăţişare
Şi-n toiul luptei grele – baricadă.

Norii

Năpraznic, când cerul ne dă înţeles,
noi suntem furtună în clocot,
grindină-n ropot,
fulger brăzdând peste şes.

M-ascut în suferință...

M-ascut în suferinţă ca o sapă,
Să muşc adânc, să rup înverşunat,
Să nu rămână vierme netăiat
Şi sânge doar să curgă-n loc de apă.

Cine ştie, fraţii mei…

Cine ştie, fraţii mei de cruce,
Drumul vieţii unde ne va duce?
Până la meleagul dintre stele
Mai ne-aşteaptă-n cale lupte grele.

La voi gândesc

La voi gândesc, o dragi prieteni
dintr-o poveste adevărată
Soldaţi ai unui crez de aur,
pentru o Țară minunată

Mamei

La toamnă, când vor plânge mamă, plopii,
şi-ți vor aduce de mine aminte,
să ştii că m-am luat în luptă cu Ciclopii,
în bătălia fără de cuvinte. 

Se cerne printre gratii...

Se cerne printre gratii zăpada viscolită
precum se cern pe tâmple șuvițele-argintii,
precum se cern pe suflet din viața răvășită
regretul și tristețea apusei bucurii.

Şi pentru noi

Şi pentru noi se vor desface mâine
lumini ce dorm în negură acum
şi vor veni grânare mari cu pâine
şi munţi cu sare să ne-aştepte-n drum.

Îndemn

Durerea rupe hălci din tine?
N-o alunga, sporeşte-o-n sânge,
În chinga ei te strânge bine
Şi plângi dacă îți vine-a plânge.

De vorbă cu sufletul meu

O, suflete al meu, de ce-ţi ascunzi,
Plângând cu hohote, în palme faţa?
Hai, ştergeţi ochi-albaştri și povaţa
Ca pe un psalm ascultă-mi-o! M-auzi?

Chiar dac-ar fi

Chiar dac-ar fi să-ndur, din greu,
dureri și lacrimi și suspine,
ajută-mi, Dumnezeul meu,
Să nu pot să mă las de Tine.

Și vor fi toate o amintire

Și vor fi toate o amintire
Și va fi totul o poveste
Și nopțile cu prăbușire
Și bezna zilelor aceste

Inscripție pe ușa celulei

Greu zuruie pe suflet zăvoare și lăcate
Și ghioage țintuite izbesc în tâmpla mea.
Cuțitele crestează în carne nestemate,
Dar inima mi-e înaltă cât o polară stea.

Fii tare, neam al meu!

Fii tare, neam al meu,
Pe drumul lung, ne-nchipuit de greu,
Şi nu sorbi otrava deznădejdii,
În viforul turbatelor primejdii