Ne plimbăm sub soare și timp,
Între fluierul gardianului din prepeleac
Și zigzagul fluturelui din văzduh.
Inima noastră n-are anotimp.
Lumina e prea tare,
Strălucirea chipului ei aproape că doare.
Universul e cerc,
Cercul e cerc, visul e cerc,
Ne plimbăm în cerc. Nu mai știm unde ne e dragostea,
Nici ura, nici moartea.
Mergem cu capul în pământ,
Parcă le-am căuta din mers,
Le-am pierdut undeva în acest univers.
În zece minute am făcut ocolul pământului,
Ne întoarcem cu ochii înlăcrimați
În cușca de piatră. Am mușcat un pic din soare,
Un pic din Dumnezeu,
De aceea suflăm așa greu
Și prin sângele nostru, inima gem eși latră.