Acolo pe unde acuma
Salcâmul îşi scutură floarea
Și Borcea-și învolbură spuma,
Voi să mă nasc ursitoarea.

Balaur cu solzii de-argint
E râul ce-n margine curge.
Străbunele basme nu mint
În satul din zările-amurge.

Căci viața e vis, iară visul
Băsmeşte în vrednicul sat.
De-a fost undeva paradisul,
Acolo eu doar l-am aflat.

Dar hâdul destin, bată-l focul,
Mi-a fost împotrivă mereu.
Devreme m-a smuls nenorocul
Din farmecul satului meu.

Şi viața-mi fu goană nebună.
Sărman` vânător de năluci
Deşarte comori îți adună
Uitarea-nclinatelor cruci!

Te lepezi de viața tihnită
În umbră de sălcii ori ulmi,
Şi-alergi pe cărări de ispită
Pe margini de-abise, spre culmi.

Auzi tot mai rar glas de îngeri,
L-auzi tot mai slab, tot mai greu,
Ce-ți par biruințe-s înfrângeri,
Ți-e tot mai străin Dumnezeu.

O Doamne, atâta-ți cer numa`
Şi-umil îți cerșesc îndurarea
Întoarce-mă unde acuma
Salcâmul îşi scutură floarea.

la-mi totul și goana mi-o curmă,
Și-n schimb doar atâta să-mi dai,
Dă-mi liniștea-n ceasul din urmă
La vatra pierdutului rai.