Poezii cu tema: Golgota

15 rezultate | vezi toate subiectele »

Noi, cei din Gherla

Urcăm golgota Gherlei şi, sub cruce,
Ne frângem zi de zi mai dureros.
Nici o nădejde nu ne mai străluce…
Dar fruntea Sus, la Crucea lui Hristos!

Ode la oameni

Lângă zidul cetății aștepta gloata multă.
Unii ne-au dus crucile,
Atunci când nu le-am mai putut duce.
Mai târziu tot ei ne-au bătut piroanele

Să știi să suferi

Să știi să suferi cu tărie sfântă
torturi, anchete, lanțuri și blesteme,
de vrei s-auzi cum cerurile cântă
în inima ce-ți sângeră și geme.

Pentru Hristos

Suntem ființe tragice, bolnave
Ne-am consumat pân-la incandescență,
A mai rămas cenușa, permanență
Pe trupuri obosite și schilave.

Noua Culme

Sai din pat la deșteptare
Și-un program în ritm grăbit
- Fii atent aici, bandit,
Ia pe cinci, bă, fiecare!

Golgota subterană

Prin bezna durerii, pe jalnice căi,
mă bate tiranicul cnut,
sunt fără de nume, un număr, un măi,
dar eul nu-mi este vândut.

Vae Victis

Viața e cântec, iubire și soare,
Avânt, idealuri, mișcare din plin,
E tot, când învingi, triumf, sărbătoare,
Vai, însă, de-nvinși, ce aspru destin!

Suferința

Sudoarea de sânge pe frunte se scurge,
Uscată e limba și gura amară,
Fier roșu în inimă adânc mă străpunge,
E greu pe Golgota cu-a crucii povară.

Plângerea de pe cruce

Nicicând ca astăzi nu mi-a fost mai grea
Şi mai amară răstignirea mea.
Nicicând ca astăzi, singur stând în cuie,
Să-mi plângă la picioare nimeni nu e,

Golgotă

Din ape, din pământ şi din păduri,
Ies nopţile rânjind să ne sugrume,
Ca nişte-apocaliptice făpturi
Cutreierând flămânde peste lume.

Cine mă strigă…?

- Cine mă strigă: Mihai!... şi îmi bate
La porţile inimii mari şi-ntristate,
De-mi farmec auzul cu strigătul ei?
-Sunt eu, prea iubite, ţi-aduc ghiocei,

Golgotele mele

M-au prins hidoase mâini, de vremi de-Apocalipsă
Și m-au trântit satanic de grinduri și hârtoape
S-au năruit în suflet spumegătoare ape
Și siliști sărăcite mușcate de eclipsă.

Am 33 de ani

Sângerând pe colţuroase căi,
am urcat prin primăveri şi toamne
şi-am ajuns din urmă anii Tăi,
anii mari ai răstignirii, Doamne.

Noi nu tăcem

Cu dinţii strânşi de aspra suferinţă
urcăm pe brânci Golgotele, cădem,
ne ridicăm scrîşnind de neputinţă
şi iar ne prăvălim - dar nu tăcem.

Periprava

Fu scris să trecem și prin Periprava,
Ostateci între sârmele ghimpate,
Să ne-afundăm în mlaștini până-n coate
Și până-n fund să dăm pe gât otrava.