Poezii cu tema: Frigul

13 rezultate | vezi toate subiectele »

Camera neagră

Pâclă deasă de-ntuneric,
Glod de umbre ne-ncepute,
Peșteră de friguri mate,
Negru miros cadaveric

Făgăduință

În noaptea cea sfântă a Naşterii Lui
Când îngerii cântă în coruri,
Din gloata de oameni ce-s al nimănui
Spre El înălţatu-s-au doruri.

În celulă

Încă o zi și o noapte pe cimentul rece...
Nimic, nici o speranță, și timpul ce greu trece!
Cad picături de apă, condensul din tavan,
E umed și miroase a hoit, a șobolan.

Ger

E frig ca niciodată în Ghenar,
în inimi sapă adâncimi de fiord,
trăim de-atâția ani la Polul Nord
îngheţul din sinistrul celular.

Moartea fratelui de cruce

Adunaţi la umbra Crucii,
hotărâră sfat haiducii
să pornească iureş, iară
- chiot de trezire-n țară -

Celula albă*

Mă strâng sub o scoarţă de ger.
Aud cum celula trosneşte.
Păianjen cu pânza de fier,
Luceafăru-n gratii sticleşte.

Memorial

Ieşim din cotloane - schelete hidoase
Cu pieile seci atârnate pe oase,
Cu glezna umflată, cu faţa diformă
Şi foamea ne molfăie-n gura-i enormă.

Frig

Curge, curge, din nesecate cişmele,
Frigul, Frigul, teribilul Frig.
Printre zăbrele dârdâie ziua de ţipirig,
drevele clănţănesc din măsele.

Strofe pentru deţinuţii care mureau pe şantier

A murit şi astăzi unul:
Uite-l acolo-n ceea groapă!
Urlă viscolul, nebunul,
până şi în piatră seacă.

Noaptea în gheenă...

Ca umbra fioroasă a solului osândei,
se lasă grea noaptea din zările pustii
cu noi torturi să roadă scheletele flămândei
mulțimi de viermi ori oameni înmormântați de vii.

Strigăt din temnița Aiud

Frate,
Sub șapte lăcate
Urâte și groase,
Ca niște broaște țestoase,

Halucinație

Tii! Ce frig, ce foame mi-i!
Ca un darnic vistier,
Noaptea a spuzit pe cer
Zloţi în roiuri brumării.

 

Milostivire

Când sorb amare dumicaturi
Din ciorbe turburi ca un val,
Tu. Doamne, foamea mea o saturi
Cu pâinea unui ideal.