Plouă trist, plouă mărunt
Cer de toamnă, cer cărunt.
Ziduri umede și reci
Înfloresc la Ocna-n beci
Cer de toamnă, cer senin,
Vino mai aproape, vin.
Toată ziua-n depărtări,
Ți-ai scăldat argintu-n mări,
Tăticule, bine-ai venit,
Vei fi flămând și ostenit!
Tu ne-ai lăsat atât de mici
Când ai plecat, ca doi pitici,
Te port în gând și pretutindeni
Te-mbrățișează ochii mei,
Așa cum țin cu mine pasul
Și gândul tău și ochii tăi.
Ne-am ridicat să punem rânduială
În țară, în gândire și-n cuvânt.
Cum n-am avut hârtie și cerneală,
Am scris cu sânge-n Cer și pe pământ.
Ascult cum cântă-n crângul de la drum
Privighetori și mierle și un cuc,
Un cer de basm și valuri de parfum
Fiorul primăverii mi-l aduc.
Tita mică, Tita mea,
Când te-oi mai putea vedea
De ești bună, ori ești rea
Cu măicuța ta și-a mea?
Mihai, copilul meu bălan,
Ți-aduci aminte-acum un an,
Când ne-am suit pe-un delicean
Să ne uităm peste arini
Tinerețea mea apusă
Ți-o aduc în minte, mamă,
Cât ne-au prigonit vrăjmașii
N-ai uitat, de bună seamă.
Se lasă înserarea, zăvoarele se strâng,
A răstignit viața pe gratii și pe uși.
Apoi, vestește sluga stăpânului nătâng
C-a pus nemărginirea și duhul în cătuși.
