O, Țara mea de la răscuci
de seminții și crezuri
O, Țară sfântă de haiduci
și naos de Horezuri
În nopțile grele de zbucium și chin
Când fiece clipă-i tortură pe trupu-mi ce plânge
Coboară la mine, Iisuse, din jilțul divin
Și-ntinde-mi potirul să beau din cerescul Tău sânge
Cu trupul sfârtecat de chin
Cu sufletul cristal
Spre Tine, oază și destin
Mă-mpinge al vieții val
O poartă grea, cu lacăt greu
De lume mă desparte
Deși adânc în pieptul meu
O inimă mai bate
Și totuși va veni o zi
Când tirania va sfârși
Se vor deschide grele porți
Și vor ieși și vii și morți
Acolo unde munți stâncoși se oglindesc în mare
Acolo unde cresc castani, cunună hăt în zare
Acolo unde vulturi negri se luptă cu tăria
Acolo este Țara mea în sân cu Veșnicia
În celulă stau stingheră
Cântărindu-mi anii
Peste viața mea mizeră
Cântă-ncet litanii
Și-n celula mea, Iisuse
Este azi Ierusalim
Peste dor și vis apuse
Cântă glas de heruvim
Și vor fi toate o amintire
Și va fi totul o poveste
Și nopțile cu prăbușire
Și bezna zilelor aceste
Și-n bezne de temniți afunde
Lumina Ta sfântă prin gratii pătrunde
Și-n suflete aprinde făclia ce piere
E astăzi Măreața și Sfânta Înviere!
