Mamă albă, mamă bună
Ca anafura de Paşte
Mama mea, dalbă cunună
Cine nu mi-te cunoaște? 

Floarea albă din grădină
Îți sărută mâinile
Ce-i adapă cu lumină
Toate rădăcinile 

Şi izvoarele suspină
Când tu plângi cu dor
Şi cu plânsul tău alină
Dorul tuturor 

Dar, ce deasă negură
Îţi întunecă azi cerul?
Peste fruntea-ţi flutură
Liliac-helicopterul 

Oare, asta-i mamă soarta
De sfârşit în lume?
Mai există Preacurata?
Şi mai eşti Tu, Doamne?
Spune!