Iulian Deliu Bălan

Doamne, cât de mare-a fost Gyr! Cât de mult ne-a fost lumină! Cât de mult ne-a fost sprijin! Cât de mult ne-a fost călăuză! Cât de mult ne-a fost solidaritate! Cât de mult ne-a fost gând! Cât de mult ne-a fost mângâiere! Cât de mult ne-a fost dragoste! Cât de mult ne-a fost credință! Cât de mult ne-a fost putere, curaj!

Nicolae Vlad

Ninsese-ntuneric pe-a codrului creastă,
Iar luna făcându-și prin nori fereastră
Privește tăcută sătucul din vale;
La stână cavalul doinește a jale.

În zbor, liliecii roiesc pe la geamuri
Rotesc prin livadă, se-anină pe ramuri
Pârâul adoarme pe valuri, în șoapte
Ciovica își cântă prohodul de noapte.

Căsuțele dorm sub năframă de smoală
Iar candela arde-n odaie domoală
Din ceru-nstelat, cu perdele lăsate
Tu, Doamne, veghezi peste-a noastre păcate.

Traian Dorz

Se cerne printre gratii zăpada viscolită
precum se cern pe tâmple suvițele-argintii,
precum se cern pe suflet din viața răvășită
regretul și tristețea apusei bucurii.
Trec anii rând pe rând, etern,
Și-n scurgerea-ncetinitoare
pe ochi, pe gând, pe vis se cern
tăceri de duh și de uitare.

Suntem de veacuri parcă aici între zăbrele,
de ne-am uitat și fiii și mamele cum sunt,
de nu mai știm cum este un liber cer cu stele,
de nu mai știm de-i soare sau plouă pe pământ...
Suntem bătrâni, dar nu mai știm,
nici nu vedem la noi schimbarea,
spre locurile ce iubim
de mult am și uitat cărarea...

La fel trec zi de muncă ori zi de sărbătoare,
la fel trec luni. Trec anii, de parcă mii s-au dus,
când vom ieși de-aicea, ah cine știe care,
ce va mai fi din gândul ce zi de zi l-am pus!
Copiii noștri n-au avut
ca alți copii copilărie...
și fără vreme ne-au trecut
cei dragi zdrobiți în veșnicie!

- Sus credința însă, frații mei de pâine!
pieptul încă-i tânăr chiar dacă-i slăbit.
A fost și mai rău ieri,
mai bine-o fi mâine,
nu-i nimic pe lume fără de sfârșit!
Mai vine-o zi când orice greu
și orice lacrimi vor fi-uitate,
minunile lui Dumnezeu
vin însă-atât de neașteptate.

Traian Dorz

O, îngeri prea iubiți ai serii,
ai visului și-ai amintirii,
vă cheamă-n seara Învierii
uitații fii ai pătimirii!

Aduceți noaptea liniștită
cu vălul tainic de-mpăcare,
s-adoarmă inima zdrobită
cu liniștită legănare.

Întindeți ceața care-așterne
pe suflet pacea ei adâncă,
punând alinătoare perne
durerii ce zvâcnește încă.

Închideți geana ostenită
ce timpul nesfârșit îl rumpe
și-n biata inimă-amăgită,
fiorul locurilor scumpe.

Aduceți visul care-i scapă
de temnițe și de zăvoare
și duce dorul de-l adapă
la mult doritele izvoare.

Dați sufletelor revederea
ființelor nemaiuitate,
reînnoindu-le puterea
să-și ducă crucea resemnate.

Să-și crească-n taina rugăciunei
și mai arpinsă-n astă seară
adânca-ncredințare-a unei
nădejdi ce va să-nvie iară

și-a revederii mult dorite
ce nu va mai fi-atunci părere,
când mii de clopote slăvite
vesti-vor și-a lor înviere...

Evenimente

events

Transfigurarea suferinței prin rugăciune şi poezie - Mesajul Patriarhului Daniel la Colocviul de literatură creştină

events

Transfigurarea suferinței prin rugăciune şi poezie - Mesajul Patriarhului Daniel la Colocviul de literatură creştină

events

Transfigurarea suferinței prin rugăciune şi poezie - Mesajul Patriarhului Daniel la Colocviul de literatură creştină Transfigurarea suferinței prin rugăciune şi poezie - Mesajul Patriarhului Daniel la Colocviul de literatură creştină


Fenomenul poeziei carcerale

Ne vom întoarce într-o zi,
Ne vom întoarce neapărat.
Vor fi apusuri aurii,
Cum au mai fost cînd am plecat.

În libertate timpul este un dar preţios care îţi permite să faci tot ce doreşti. În închisoare timpul...

În libertate timpul este un dar preţios care îţi permite să faci tot ce doreşti. În închisoare timpul...


Poezii cu subiectul foamea

Ionel Zeană

Strigăt din temnița Aiud

Lui Tache Funda

Frate,
Sub șapte lăcate
Urâte și groase,
Ca niște broaște țestoase,
Ne țin slugile Moscovei spurcate!

Ne-au răpit prospețimea zării,
Ca să poată suge mai tihnit
Tot sângele Țării,
Haita de la răsărit.

Am ajuns palizi și străvezii,
Ca niște umbre, ca niște stafii.
Câteodată, când ne bate vântul,
Unii din noi îngenunche și sărută păm&...

Traian Dorz

Noaptea în gheenă...

Ca umbra fioroasă a solului osândei,
se lasă grea noaptea din zările pustii
cu noi torturi să roadă scheletele flămândei
mulțimi de viermi ori oameni înmormântați de vii.

S-a dus o zi...
Ce bine când înc-o zi se duce,
sfârșește-un veac de foame, de chin și de bătăi
și vine noaptea, noaptea...
- o, de-ar veni sub Cruce,
să nu mai vezi doar foame și groază-n ochii tăi!

Baraca-i plină-plină...
...

Cu Iisus in celula (concert Tudor Gheorghe)

Dan Vasilescu (Trupa Acum) - Colindul robului de Valeriu Gafencu

Alte interpretări

  • Avem o țară (de Radu Gyr)- interpretează maicile de la Mănăstirea Dervent
  • Colind (de Radu Gyr)
  • Cedry2k - Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! de Radu Gyr
  • Îndemn la luptă - Radu Gyr

Comemorări ale poeților din
inchisorile comuniste
luna octombrie
poet
30 Mar
57 de ani de la trecerea la Domnul